Fără a fi un sceptic cu orice preţ al fenomenului OZN, nu am putut să plec urechea la teoriile cele mai fanteziste, puse sau repuse în circulaţie chiar de notorii cercetători ai miturilor. Nu am putut să văd, în aşa-zisele lor dovezi, ceea ce vedeau ei. Bunăoară, n-am să cred niciodată că în icoanele din biserici Iisus este reprezentat într-o capsulă spaţială, la Înălţare…
Însă întrebări îmi voi pune mereu în legătură cu cîteva aspecte despre care ne vorbesc anticii:
Despre eroii civilizatori: O-uanna, omul-amfibie al babilonilor care, ieşit din spuma mării, dăruieşte oamenilor cunoaşterea (ştiinţa); Semyaza – demonul din Cartea lui Enoch ce, în urma răscoalei celeste, coborît pe pămînt cu o cohortă de „îngeri căzuţi”, „civilizează” omenirea; Prometheus, cel care dă oamenilor focul etc.
Pe de altă parte, ciclul urcărilor la cer: Enoch, Elia (Ilie…care, la greci,sună: Helios![1]), Iezeq-El, Iisus, Romulus, Quetzalcoatl.
Descrierea unor aparate de zbor: în Mahabharata, celebrele pushpaka-vimana, care de război care plutesc în aer, apariţia din visul profetic al lui Iezeq-El etc.
Totuşi, prin sumedenia de descrieri vechi, s-a strecurat şi următorul fragment, pe care nu l-am văzut a fi discutat şi la noi. Face parte din cea mai veche povestire japoneză ajunsă pînă la noi, Povestea lui Taketori , cunoscută şi ca Povestea tăietorului de bambus (secolele IX-X)
Taketori, un tăietor de bambus, găseşte o fetiţă pe care o creşte pînă ajunge la vîrsta măritişului. Ea refuză să-şi lege destinul de cineva. La un moment dat o năpădeşte o tristeţe inexplicabilă, ori de cîte ori priveşte luna. Într-un final îşi explică nefericirea:
Aflaţi că eu nu sînt din această lume pămîntească. Eu m-am născut în lună, în cetatea ei de scaun, însă am fost izgonită din ceruri pe pămînt ca să-mi răscumpăr un păcat pe care l-am săvîrşit într-una din existenţele mele anterioare. A venit vremea să mă întorc. În cea de-a cincisprezecea noapte a acestei luni, pe vreme de lună plină, vor veni să mă ia cei asemenea mie, trimişii cerului. […] Acolo, în cetatea lunii, se fală părinţii mei. Pentru ei despărţirea de mine a durat doar o clipă, dar aici pe pămînt s-au scurs ani în şir.
Apoi este descrisă apariţia „trimişilor cerului”:
Ascensiunea lui Kague-hime (sursa: wikipedia)
Între timp, trecuse prima jumătate a nopţii, se apropia ora şoarecelui. Dintr-o dată, casa bătrînului Taketori fu învăluită de o lumină de zece ori mai puternică decît lumina lunii pline. Se vedea bine ca ziua. Puteai să distingi feţele oamenilor, chiar şi gropiţele din care ies firele de păr.
Pe neaşteptate, din înălţimile bolţilor cereşti coborîră pe nori nişte fiinţe fosforescente nemaivăzute, care se rînduiră într-un şir ce se îndrepta prin văzduh drept către pămînt.[ Oştenii de pe pămînt încearcă să-i săgeteze dar nu-i pot nimeri]. [Trimişii cerului] veneau însoţiţi de o cvadrigă zburătoare, care aluneca lin prin văzduh, strălucind din acoperămîntul ei de mătase subţire.
Ceea ce s-a mai întîmplat, vor descoperi cititorii şi singuri.
În ceea ce priveşte textul reprodus, nu am îndoieli că şi traducerea îl direcţionează într-adins către inexplicabilul fenomenului ozn, însă rămîn destule enigme de nedescifrat: Fata din lună, Kaguya-hime – pedepsită a sta pe pămînt pentru un păcat – cum au păţit şi îngerii damnaţi în literatura arameică. Relativitatea timpului – ca în Saga lui Brain sau în Tinereţe fără bătîrneţe, sau în Povestea lui Urashima Taro. Lumina produsă la apariţia trimişilor cerului – care făcea să se observe şi punctele prin care ies firele de păr şi, mai presus de toate, cvadriga care plutea lin prin văzduh.
Nu vă aşteptaţi la o concluzie…pentru că nu o am.
Textul de mai sus a fost reprodus după:
*** – Frumoasa Otikubo [şi Povestea bătrînului Taketori] traducere de Alexandru Ivănescu, Editura Univers, Bucureşti, 1986 [ediţie alcătuită după volumul: ДВЕ СТАРИННЫЕ ЯПОНСКИЕ ПОВЕСТИ, „Художественная литература”, Москва, 1976)
[1] Comparaţi acum reprezentările iconografice: Ilie – urcat la cer într-un car de foc, şi Helios – soarele grecilor, strunindu-şi caii dintr-o cotigă.
UN MUZEU SUBIECTIV 