Cînd am început – acum vreo 5 ani – studiul aprofundat al folklorului românesc, m-am lovit de lipsa unor materiale fundamentale care să-mi ofere corelaţiile posibile dintre civilizaţii şi tradiţii. Pe de altă parte parcurgerea la infinit a aceloraşi materiale, tipărite acum două secole, lipsite în majoritatea lor de indexuri ajutătoare, sau lipsind ele însele, m-au făcut să cred că am nevoie de o sumă de articole în care să adun tot ceea ce găseam în privinţa unui subiect.
Astfel, am conceput două materiale (care se află încă în stadiul de lucru), un dicţionar de arhaisme şi regionalisme (cu citate ajutătoare, tocmai acestea lipsind din singurul dicţionar de acest gen pe care în avem în prezent) şi o serie de „fişe de folklor”, în care am adunat materiale originale sau rezumate referitoare la varii subiecte.
Bibliografia numără peste 1000 de lucrări – bineînţeles, ceea ce am decis să public pe bloguri nu însumează nici 100 din sursele consultate, însă e de la sine înţeles că, atunci cînd sorţii or fi mai buni, articolele vor fi date în vileag, prin tipar, în întregimea lor. Nu în ultimul rînd, trebuie să spun că ele se află în stadiul de manuscris (în sensul vechi al cuvîntului), trecerea lor pe computer fiind o altă sită care le face să apară aici într-o anumită formă, care, probabil în formatul tipărit, va fi mai unitară.
Pe de altă parte, fişele sînt materiale ajutătoare – nu au valoarea unor lucrări de sine stătătoare, exhaustive, sau care să aducă mereu ceva nou în cercetare. Nici nu şi-au propus aceasta, ele servind la scrierea altor lucrări.
E drept că pe internet se găsesc date şi informaţii la discreţia celui interesat. Deranjant pentru autorul acestor rînduri este, însă, faptul că mai niciodată nu sînt date sursele textelor care apar în articolele de gen din presă sau de pe bloguri. Pe de altă parte, mania citării unei singure lucrări (de exemplu excelenta lucrare a Antoanetei Olteanu, Calendarele poporului român) poate duce la confuzii de tot felul, pentru că, dacă se citează cuprinsul cărţii, prea puţini se folosesc şi de indexul bibliografic de la sfîrşitul lucrării care poate da un plus informaţiei. De la finalul lucrării pomenite putem afla dacă o informaţie folklorică este mai veche sau mai nouă, sau din ce parte a României a fost culeasă. Ar lămuri de bunăseamă că Dragobetele, de exemplu, este o sărbătoare păgînă, relativ nouă – a doua jumătate a veacului al XIX-lea – şi că se găseşte cu preponderenţă în Muntenia şi Oltenia. Prin aceasta, cititorul înţelegînd că este o sărbătoare locală relativ nouă, şi nu una a „tuturor românilor” sau chiar „dacică” aşa cum, în necunoştinţă de cauză, afirmă unii autori de articole…
Pentru a prezenta „fişele” într-un mod adecvat unui public pasionat de literatură în primul rînd, am primit invitaţia bunului meu prieten Ştefan Ciobanu***, care găzduieşte cîteva din articole; aşadar, vă trimit către ele, mai jos:
BASM
ANEXĂ
Folklor şi literatură veche în muzica rock românească (Phoenix – Cantafabule)
*** căruia îi mulţumesc şi pe această cale.
UN MUZEU SUBIECTIV 